Cand vine toamna imi da senzatia ca trebuie sa renunt la multe,la tot ce e plin de farmec si la minunatii.Si ma face sa ma simt asemenea unui copac caruia ii cad frunzele.
Dar imi place toamna.Imi fac timp si pentru ea.Vine la momentul potrivit.Imi place de toamna ca este atat de roditoare.Ofera asa de multe,dar la sfarsit cand nu-i mai ramane nici un rod ,ramane trista si fara vlaga.
Oricum ea a fost mereu trista.Plange si ofera o vreme urata si sentimente de melancolie.Tot ea aduce ghiozdane in spatele micilor elevi.
Vad o imagine mohorata a ceea ce inseamna toamna,dar in acelasi timp o imagine fermecatoare cu o paleta intreaga de culori.Daca as fi sa pictez toamna doar pete as folosi.Si peste o ploaie care sa le decoloreze.
Asa o vad eu.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa imi schimb parerea.
Cu toata melancolia ei,toamna aceasta mi-a oferit o ploaie in care sa zambesc,nu sa plang.Picurii de ploaie nu au adus lacrimi,ci le-a sters si a adus un ras de copil care alearga si se bucura de jocul lui.
Toamna,vreau sa iti multumesc ca existi ,ca imi oferi bucurie si tristete si pe langa toate acestea,multe roade!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu