"O fetita a primit de Craciun,dar nu de la bunici ,ci de la matusa ei o papusa.Fetita a iubit-o in anii cand arata foarte bine -avea o fata frumoasa ,confectionata dintr-un material care o facea sa arate ca un chip de bebelus,dar in interior,papusica era umpluta cu carpe,pentru a fi usor de strans in brate.Ii canta cantece de leagan seara,cand o punea la culcare langa ea,pe perna,o punea pe scaunel cand manca...Devenise tovarasa ei.Imaginea fetitei nu putea fi separata de cea a papusii.Daca o iubeai pe fetita,era imposibil s-a desparti de papusa.Toti membrii familiei considerau valoroasa mica si neinsemnata bucata de carpa cu chip de bebelus,pentru ca o iubeau pe fetita.
Curand insa,papusa a inceput sa se detetioreze :o mana dislocata,un picior rupt,par lipsa,dar fetita a continuat s-o iubeasca.Iubirea fetitei a continuat sa se reverse asupra papusii,chiar daca si teoretic si practic nu mai era decat o biata zdreanta fara valoare.Daca nu ar fi fost inima iubitoare a fetitei,cu siguranta,rasfatata papusa,poate cea mai fericita dintre cele de rasa ei,ar fi sfarsit intr-un tomberon.
Povestea acestei papusi de carpa se aseamana intr-un fel cu povestea noastra.In fiecare dintre noi exista o dorinta nativa de a fi iubiti.Cu toti avem zdrentele noastre.De unele din ele nu suntem principalii vinovati pentru ca le-am mostenit in structura noastra genetica...Alte zdrente insa ,cele mai multe dintre ele ,le-am dobandit in urma alegerilor noastre gresite.Niciunuia dintre noi nu ne plac aceste zdrente,am face orice sa le ascundem de cei din jur si de noi insine.Constientizarea zdrentelor noastre ne face sa ne simtim inadecvati,nevalorosi,incapabili in comparatie cu un anumit standard de evaluare creat de noi insine,intr-un cuvant,nevrednici de a fi iubiti."
din "Portrete din cioburi" (volumul 1 )de Ligia Seman
Dar aşa cum în fiecare dintre noi există zdrenţe,sufletul nostru este şi el precum cel al fetiţei. Trebuie doar să-l lăsăm să se exprime! Mulţumim pentru aceste articole, sunt foarte frumoase !
RăspundețiȘtergere