o inima ranita,dar o vaga speranta in ea

E seara.Sta in pat si se uita in oglinda.Vede o fata plina de tristete..Se simte inutila.ca exista degeaba.Face aceleasi lucruri mereu..isi doreste alta viata.
Parca nu mai simte nimic pentru nimeni.Dar nu.Nu mai stie cum sa mai arata iubirea celor din jur.Simte ca e asa de singura chiar daca in jurul ei sunt adesea multe persoane dragi.Uneori pe unii nu ii intereseaza de ea.Iar cei care ii sunt alaturi o plictisesc.
Considera ca e pierduta.Lacrimile ii curg pe obraji.Continua totusi sa se gandeasca cum visele de odinioara au disparut.Se simte ranita si fara ajutor.Nu isi da seama de ce trebuie sa traiasca asa.De ce mereu e aceeasi fata fara curaj?Nu mai suporta.S-a saturat de tot ce este in lume.Daca ar putea sa plece,sa se ascunda si nimeni sa nu mai stie ceva de ea.
Are nevoie de mangaiere,de pace,fericire si dragoste.Isi da seama ca ea nu are nici o putere sa schimbe totul.Nu poate sa creada ca viata ei va fi refacuta vreodata.Acum i se pare prea tarziu.Are deja inima zdrobita si ranita.
Se intreaba oare ce se va intampla daca ea nu va mai fi?Va plange cineva sau toti isi vor continua viata ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic?Aceste intrebari o face sa se simte si mai rau.Incearca sa se ridice,dar nu poate.Simte o durere mare de cap..Nu o intereseaza.Isi doreste o ultima rugaciune sa rosteasca indiferent ce se va intampla cu ea :
"Te-am ranit de atatea ori.Nu am ascultat de Tine...Iarta-ma!Nu am nimic bun in mine si nu reusesc sa fac ceva de care sa fiu multumita cu adevarat.As vrea sa fiu altfel,sa pot sa Te multumesc si sa nu Te mai dezamagesc.Am nevoie de Tine,mai mult ca de aer.Fara Tine viata mea nu are nici un sens si nici un farmec.As vrea atat de mult sa stiu daca macar Tu ma mai iubesti,daca Tie iti pasa de mine.Nu stiu.Poate ca da..."
Rostind aceste cuvinte..adoarme...cu o inima ranita,dar cu o vaga speranta in ea...