Critici multe, dragoste putina...

Cuvinte spuse usor. Prea repede gandim in dreptul celuilalt. Facem calcule pentru altii in mare , iar pentru noi si virgula suntem in stare sa o punem. Judecam in comparatie cu ceea ce suntem noi. Suntem subiectivi. Uitam prea usor de durerea bandajului ce abia a fost desfacut de pe rana noastra. Si astfel suferinta aproapelui ni se pare o zgarietura. Mai adaugam o taietura langa rana. Greu ne punem "in pielea" celuilalt.
Cautam scuze si motive pentru noi , iar la altii aruncam cu pietre la prima greseala. Pacatele noastre prea putin ne mai dor. Ne plangem de toti, de cum a ajuns lumea si uitam de "mirosul greu" ce iese din inima noastra .Daca cuvintele nu ar fi existat , am fi ajuns ca din priviri sa spunem ce simtim. Si astfel stiam cine  ne era prieten  si cine dusman.
Am avea nota cea mai mare la multimea de critici si judecati  gasite pentru cei din jurul nostru. Foaia  de examen ar fi plina cu ce nu ne place si ceea ce ni se pare gresit la semenii nostri. Dar la capitolul dragoste , la ceea ce vedem frumos in oameni , ne-am pierde , chiar emotiona  cand sa scriem doua randuri.
Asa sunt eu. Asa esti tu . Si avem pretentia ca lumea sa fie altfel. Dorim sa fim intelesi cand trecem prin probleme si avem nevoie de sustinere.
Viata este mult prea scurta ca sa o traim  ca intr-un concurs de vanatori de greseli. Nu vei avea nici un premiu pentru cat de mult ai strans. Intr-o zi , la finalul vietii, te vei trezi ca ai strans gunoaie in inima ta. Vei observa cum te-a interesat ce fac altii si ai uitat de comoara ta.
Umple-ti inima cu dragoste si vei avea o viata frumoasa!