O parte din viata mea s-a irosit.Eram o persoana normala.Nu faceam lucruri foarte urate.Paream linistita,dar in inima mea erau atatea intrebari fara raspuns.Cu timpul s-au strans acolo de nici nu mai aveau loc.Cautam fericirea cum toti o cauta.Cautam locurile si
persoanele care sa ma faca fericita.Aveam mare incredere in oameni.Totul mi
se parea usor.
In fata mea era fericirea adevarata dar eu ii intorceam spatele.
Imi doream mai multa actiune.Incercam sa fiu pe placul tuturor.Certuri,nopti nedormite,lacrimi,sperante false.
Cand eram singura uneori ma certam cu Dumnezeu si ma rugam mereu sa imi dea si iarasi sa imi dea felurite lucruri.
Mergeam din pacat in pacat si nu-mi pasa.Credeam ca sunt salvata,dar totusi cand cineva ma intreba unde voi merge dupa ce voi muri nu stiam sigur,dar raspundeam :"in Cer!".
Cand toti prietenii m-au dezamagit,m-au alungat atunci am cazut intr-o prapastie adanca.
Mi-a fost atat de greu.Cand mi-am mai revenit,am incercat sa ies din aceasta prapastie.
Eram plina de rani care ma dureau.Mergeam incet fara sa mai am incredere in oameni,fara sa mai iubesc.Inima mi-a fost zdrobita in mii de bucati.Cand ma opream depresiile erau una dupa alta.Si dintr-o data m-am trezit in adancul unei gropi.Parca vedeam pe cineva care cauta.Semana cu un pastor.Se vedea ca e cineva deosebit.Si totusi m-am ascuns.
Dupa scurt timp a ajuns la mine.Un singur pas era distanta dintre noi.Mi-a spus despre cum pot fii salvata.Trebuia doar sa fac acel pas dintre noi.M-am uitat in urma.Nu aveam nimic bun in mine,nu mai aveam fericire de atata vreme.Eram ranita si fara nici un ajutor.
El mi-a intins mana.Am facut pasul si m-a luat in brate cu atata iubire cum nu mai simtisem pana atunci.M-a vindecat si mi-a dat: o inima noua(prin moartea Sa),Apa sa beau(Apa Vietii),Mancare(Painea vietii) si ce mi-a dat important a fost Viata(Viata Vesnica).
Pe bratele Lui m-a purtat.Am ajuns la un staul.Am intrat pe o Usa si atunci am putut gusta fericirea.
