2 copii..un baiat si o fetita se tineau de mana si se plimbau intr-o dupa amiaza de vara.Fata avea 4 anisori,iar baiatul 5...El provenea dintr-o familie mai saraca,iar ea dintr-una foarte bogata.
Ana,asa era numele ei, locuia la doar cativa metri de Ionel(baiatul),intr-o casa foarte mare si frumoasa impreuna cu parintii ei.Ea avea fel si fel de jucarii si de lucruri minunate,dar nu avea fericire.Nu cunoastea ce inseamna sa fi cu familia,sa fi alintata de mama si tinuta in brate mereu de tata.Parintii ei erau mereu ocupati,iar pentru ea nu mai aveau timp.De aceea cand iesea cu Ionel era cea mai fericita.
Ionel nu putea avea toate lucrurile acestea pentru ca tatal sau murise cu cativa ani in urma si el ramasese doar cu mama lui intr-o casa mai saraca.Abia aveau ce sa manance..insa el era iubit de mama lui si aceasta il facea mereu fericit.Mama lui avea mareu timp de el
,c
hiar daca uneori trebuia sa munceasca din greu pentru a aduce acasa ceva bani.Baiatului ii placea si lui sa se plimbe cu Ana.Mergeau in fiecare zi in diferite locuri.Acum s-au gandit sa ajunga in campie.
Pe drum au ga
sit o hartie pierduta.Ana a luat-o de jos si au vazut ca era o scrisoare.
-Nu stim sa citim,spuse repede Ionel.
-Cled ca a pieldut-o cineva,continua Ana gandindu-se a cui poate fi.
-Hai sa gasim pe cineva sa intrebam...Dar nu e nimeni pe drum.Lasa ca o sa i-o arat mamei cand ajung acasa.
-Bine..bine ..hai mai lepede in campie.
Ajungi acolo s-au asezat pe iarba jos,iar Ana a inceput sa ii povesteasca cand de indiferenti sunt parinti ei cu ea.
-De multe oli abia aud cateva cuvinte de la ei..imi zic :" Sa ai glija de tine!" si atat...
Pe obrajii ei au aparut doua lacrimi.Ionel intelegea tristetea ei.Ii sterse usor lacrimile,ii spuse:"Ma ai pe mine!" si o saruta pe obraz.
Ana pe moment nu reusi sa zica nimic,dar ii zambi.Stia ca el o intelege cel mai bine.Ii sopti :
-Tu esti cel mai bun plieten al meu!
-Ai gresit!"Prieten" nu "plieten"!
Au inceput amandoi sa rada usor.Intreaga campie parca arata bucuria lor.
