Realitate ..nu povestiri!

Mereu..dar mereu avem obiceiul sa privim la cei din jurul nostru,mai ales din cei care vin la Biserica.Stim ca ei nu trebuie sa faca nimic gresit pentru ca sunt crestini.Daca au gresit ceva repede ii criticam.Poate nici macar nu stim adevarul,doar la un zvon totul ti se pare rau si incepi sa arunci cu pietre in el.Daca se uita mai ciudat la tine,ii intorci si tu spatele.

Astazi,ma tot intrebam cum de avem curajul sa spunem ceva despre altii cand noi facm mult mai mult rau.

Te-ai intrebat vreodata de ce nu ai rabdare dupa a 3-a rugaciune?Nu vezi ca daca trece o jumatate de ora din predica ai si iesit afara ?Lauda pentru tine inseamna sa mormai cateva versuri care ti le mai amintesti?Cand ti-a plecat capul si ai inchis ochii ultima oara in rugaciune si ai spus la sfarsit cu putere Amin?

Nu vezi ca de multe ori ne gandim la lucruri fara folos in timpul predicii si la sfarsit rostim Amin dar nici macar nu ne mai amintit o fraza din tot ce a zis?

Asteptam trezire in Biserici.Asteptam sa nu mai vedem certuri si probleme..Ne dorim foarte mult sa il vedem pe cel de langa noi ca este un adevarat crestin.Dar cat de mult iti doresti sa fii tu adevaratul crestin?